Câteva lecții șoptite de la o lalea albă …
Eu am simplă menire să FIU.
Nici măcar nu știu că numele meu este Lalea.
Nu știu că fac parte din categoria florilor.
Eu nu vreau să fiu altceva sau altcineva sau altfel decât sunt.
Dacă primesc ce am nevoie: lumina, apă, căldură, o să cresc, o să mă dezvolt repede (poți observă asta cu ochiul liber), apoi mă voi duce în pământ, de unde am venit.
Dacă nu primesc ce am nevoie, nu o să mă dezvolt și o să mă duc în pământ mai repede.
Un nou ciclu începe primăvară viitoare, când din același bulb, crește o nouă lalea.
Acel bulb este nucleul care îmi da viață. Acel bulb există chiar dacă nu se vede.
Eu nu mă întreb care este rolul meu pe acest pământ, eu pur și simplu SUNT.
Eu nu mă compar cu alte lalele, galbene, portocalii, roz, dorindu-mi să fiu și eu mai colorată, ci zâmbesc soarelui și vieții atât cât îmi este dat să trăiesc.
